Intr-un Ajun de Craciun, Luiza a cumparat din piata o creanga de vasc. A legat-o de lustra din sufragerie si a zis ca ne va aduce noroc. Au trecut de atunci, 50 de ani. O viata de om. Si am avut noroc. Ne-am gasit un loc de refugiu si aventuri, intr-un colt magnific din delta, la Sfantu Gheorghe. Am calatorit pe canale si lacuri, pline de frumusete. Am pescuit si… culmea, chiar am prins. Ne-am facut prieteni de suflet, in comuna de la capatul Dunarii. Am avut noroc! Sa fie oare creanga de vasc? Creanga aceea, verde, cu bilute albe ca niste perle? Barca se strecoara, din bratul Dunarii, in intimitatea canalului marginit de arini. Prin varfurile lor, prinse de crengi, ca niste candelabre de prin palate, se ivesc buchete de vasc. Privindu-le, imi vine in minte gestul Luizei in urma caruia, creanga de vasc a ramas agatata de lustra. Barca aluneca pe cararea lichida. Totul, in micul meu univers, pare o simfonie executata de instrumentele naturii: coroane verzi, trunchiuri cenusii, luciul ocru-argintiu al apei, adierea abia perceptibila a vantului, petice de cer azuriu cu scanteieri de rosu si orange, bile mici, albe si stralucitoare, cocotate in varful crengilor si… magia luminii… “Ascult” simfonia si o simt. Cand se va termina, caci toate au un sfarsit, ii voi darui naturii, simbolic, imaginar… o creanga de vasc.