Lungimea celor trei brate, a canalelor si garlelor Deltei Dunarii, insumeaza echivalentul lungimii intregului fluviu, adica 2840 de kilometri. Asta inseamna o mare suprafata destinata calatoriilor pe apa. Fara indoiala ca dintre cele trei brate, bratul Sfantu Gheorghe ramane cel mai spectaculos. Strajuit de copaci, cu radacini care aluneca uneori in albia de culoare ocru a apelor, bratul, in meandre generoase, coboara usor catre mare, pentru ca in final sa mangaie cu valurile sale localitatea Sfantu Gheorghe, iar trei kilometri in aval, ostenit de atata drum, sa se contopeasca cu marea, printr-o gura larga de varsare. Daca bratul acesta este spectaculos, cum or fi canalele din preajma localitatii?
Eu le gasesc magice. Sunt incantatoare, pline de viata si culoare. Calatorind pe ele, am senzatia ca sunt dominate de o putere ascunsa. De-a lungul anilor, am strabatut Canalul Central, canalele Tataru, Puiu, Caraorman, Seredne (de Mijloc), Ciotica, Carmangiilor, Lejai, Belciug, Crasnicol, Erenciuc, Mocansca, Garla Turceasca si multe alte garle. Toate sunt pline de verdeata si poveste. Strabatandu-le, m-am intors in timp cu sute de ani si am ramas acolo pana mi s-a terminat imaginatia. Pe aceste canale, fantezia, strecurata printre trunchiurile copacilor contorsionati in diverse forme si zidurile verzi, de nepatruns, printre bucati de lemn, scufundate pe jumatate si imbracate in muschi catifelat, iti poate infatisa orice poveste, cu personaje nemaivazute, cu acordurile unor sunete nemaiauzite sau cu tacerea adanca, plina de incordare. Acolo, razele soarelui, strecurate prin desisul coroanelor verzi, boltite deasupra apei, creeaza jocuri imaginare de lumini si umbre, aducatoare de mister. Acolo, trunchiurile scorojite si innegrite de capriciile naturii si ale timpului, se transforma in contururi de animale si pasari mitologice. Acolo, la granita dintre real si fantastic, ramai impietrit de atata frumusete ascunsa.
Pe un astfel de canal ma aflu acum impreuna cu Luiza. Nu facem nimic. Motorul barcii a tacut. Noi suntem tacuti. Privim. Doar privim. Privim si nu ne credem ochilor. Suntem naufragiati in imensitatea magiei… Pana la urma, timpul rupe vraja si ne arunca in prezent. Ne intoarcem in port. Oare mai exista vreo localitate cu atatea imprejurimi de poveste?
Eugen Cubassa 
Exista. Probabil ca multe localitati din Delta au in aptopiere sau mai departe putin, locuri minunate. Norocul vostru este ca sunteti suflete pereche cu Delta si pereche intre voi. Mare lucru sa va fi gasit toti 3 in viata asta. Norocul e ca aveti cu ce sa le vedeti. Independenta data de o barca a ta, e singurul mod in care poti ajunge unde vrei si fara sa-ti poata spune nimeni cand trebuie sa pleci. Poate e mai bine ca sunt putini cei care au aceasta ocazie. Delta trebuie sa ramana mai. Mult de 50% mister. Altminteridevine de consum, ca tot ce ne inconjuara si ne sufoca.