E cald. Foarte cald pentru inceputul de septembrie. Luiza s-a ascuns in racoarea casei si citeste. Imi iau aparatul de fotografiat si ies in gradina, la vanatoare de imagini. Fotografiez barza cocotata pe stalpul din coltul casei, cateva broscute Hila si flori… multe flori. In final, imi aprind pipa si rezemat de peretele de chirpici al casei, savurez aroma de vanilie, admirand, a nu stiu cata oara, minunea gradinii noastre.

Brusc, simt ca ceva nu este in regula. Mirosul de vanilie pare sa se fi transformat in miros de ceva ars. Un fum subtire pluteste in aer, concurand cu cel al pipei. Unde e fum e si foc, asa ca sar in picioare. Inconjur casa si privesc acoperisul de stuf. E intact. Si totusi, de undeva vine fum. Cu narile dilatate, adulmec aerul ca un caine de vanatoare si ajung la gard. Privirea sare gardul in strada si… ce-mi vad ochii? Vis-à-vis zace o lotca cu chila in sus. Deasupra ei, ca un vrajitor, vecinul meu plimba un arzator, cuplat la o butelie de aragaz, peste coca barcii. Din arzator, ca din gura unui dragon, iese o flacara hrapareata, care topeste smoala si scoate fumul care m-a speriat. Deschid poarta si ma indrept spre el.

– Ce faci aici, nea Nicu?

Vecinul se opreste din treaba si ma priveste zambind.

– Parlesc porcul.

– Cum asa?

– Topesc smoala. Ce mai ramane, voi curata cu flexul si apoi imbrac barca in fibra. Ii mai prelungesc viata. E greu s-o calafatuiesti si s-o smolesti in fiecare an, iar eu vreau s-o folosesc cat mai mult.

– Lotca e mare si cred ca ai un motor puternic.

– Nu. Am un motor cum ai si matale. Un Mercury de 6 cai. E tare bun si consuma putin. La scrumbie, nu-mi trebuie viteza.

– Imi dai voie sa fac cateva fotografii?

– Poftim!

In final ii urez spor la munca si ma retrag linistit in locul din care am fugit plin de panica. Aroma de vanilie mi se pare acum si mai placuta. Rezemat de zidul casei, ma gandesc ca intr-adevar lotcile si mahunele din lemn, au inceput sa dispara din comuna. Unele zac parasite prin diferite locuri, cu bordajele sparte ori putrezite. Am vazut cum o lotca fusese facuta depozit de PET-uri, iar alta fusese transformata, de niste gaini, in cotet. O nava, mica sau mare, traieste atata timp cat poate naviga. Daca nu mai poate infrunta valul, moare.

In trei zile, nea Nicu, ajutat de fiul sau, a acoperit lotca cu fibra de sticla si nestrapol, dandu-i o noua sansa la viata. Dar celelalte, cele pe care le-am vazut lasate in praf si uitare? Acelea au avut un sfarsit dramatic… parasite…

Pana la urma si lotcile mor.